Skip to content

Going Pulp!

De ce? Pentru că why the fuck not. De la început am știut că am făcut o prostie când am ales titlul blogului personal (Gam3zlife). Avea un 3 în componență, de care eu eram mândru, însă nu era deloc ușor de memorat și, pe deasupra, băga lumea într-o stare de confuzie. Apoi, “gheimzlaif” nici nu sună chiar atât de kewl cum îmi imaginam eu.

 Motivul schimbării de titlu nu are nicio legătură cu vreo strategie SEO. Pur și simplu am simțit că noul domeniu este mult mai potrivit blogului. Oricum, cel vechi urma să expire în 2 săptămâni. Plănuiesc să scriu în continuare și aici, cu toate că acum, cu siguranță nimeni nu are habar de existența mea în blogosferă.

 Am de gând să revin la stilul original al articolelor, pe aici pe Going Pulp!. More brutality and shit coming up soon… În fond, titlul e generic și-mi permite o libertate mai mare în alegerea subiectelor.
 
PS: Twitter update, @gam3zlife a devenit @manciuovidiu
Feed: http://feeds.feedburner.com/GoingPulp

Advertisements

Come Alive

Am încetat să mai fiu surprins de lipsa acută de perspectivă a tineretului român, cam de pe vremea când îmi dădeam Bacalaureatul. Nu vreau să mă umflu ca un cocoș și să cânt pe aici că am luat Bacul cu notă mare fără să copiez (which I totally did), având pe foaie subiecte mult mai grele decât cele din prezent. Pe de altă parte, nu vreau nici să scuip în ciorba generației curente. Amărâții au fost suficient blamați în presă și pe bloguri. Sunt pur și simplu indiferent în fața acestor tineri, induși în eroare de o falsă senzație de complexitate socioculturală. Faptul că au absorbit rapid o cantitate imensă de informație de proastă calitate nu îi face bogați în cultură. Spun cultură, fiindcă termenul de “cultură generală” este la fel de cretin pe cât este de greșit. Cu riscul să par un papagal inadaptat, mărturisesc că îmi este tot mai greu să înțeleg trendurile curente, în materie de orice. Nu le pricep muzica, nu le înțeleg moda și habar nu am de ce au senzația că or să trăiască mereu pe banii părinților. În fine, responsabilitatea este a lor, nu a mea. Dacă lumea era condusă după mintea unor adolescenți, eram de mult exterminați în lagărele armatelor de fani Glee și LaLa Band (sau ce Dumnezeu mai e acum la modă).

În schimb, pot să relaționez cu câteva dintre frustrările acestei generații. La urma urmei, sunt un tip izolat într-un univers personal, unde “Cthulhu” nu-i o înjurătură și toată lumea se uită la filmele lui Tarantino, în timp ce joacă D&D. Universul meu este fictiv, fiindcă nu am nici măcar un singur prieten apropiat care să-mi împărtășească pasiunile. Nici măcar unul. Sigur că există oameni cu interese comune, însă puținii pe care îi cunosc nu trăiesc în apropierea mea. Frustrant, nu? Cred că așa se simțea și primul emo. Atunci când pornești pe un drum nou, când îți formezi o identitate originală, pleci într-o călătorie cu două posibile destinații: eșecul lamentabil (și atunci ajungi un hobo neînțeles) sau succesul (dai naștere de unul singur unei subculturi). Eu nu mă aflu în posesia unei identități originale. Tot ce am făcut a fost să înfulec ca un nesătul tot ce era mai ciudat și spurcat în media, fiindcă mizeriile au fost mereu pe placul meu. Lucky me, right?Din nefericire, nu am prins etnobotanicele în școală, așa că mă drogam cu romane tâmpite — “Privind de pe trapez”, de Huszar Sandor, ați auzit de ăsta? E bestial! — și credeam că sunt cool dacă nimeni nu știa ce se petrece în capul meu. Pe scurt, am ales să fiu considerat un ciudat înainte să fiu nominalizat din oficiu. Până la urmă, am ales bine, căci am trecut prin adolescență fluierând, fără să rămân cu sechele și complexe.Ce-i drept, nici nu văd un Columbine în viitorul școlii românești prea curând.

Un alt lucru față de care pot să relaționez cu actuala generație este cultura jocurilor video, dar cred că era deja evident. Am spus-o și o voi mai spune, ori de câte ori am ocazia: artiștii anilor 2000 nu expun într-o galerie din Paris, ci pe Steam.
 
 PS: Diacriticele au câștigat 😉 

      

Black Mesa Is A Good Thing

If you are here, right now, on this blog, and you’re not a brain in a jar, then you know what Half Life is. Chances are you’ve actually played the game, back in 1998. It was the second best thing that happened to first person shooters, next to Quake. In time, it turned into a genuine classic, spawning a handful of sequels, spin-offs and mods. But, while fans were anxiously waiting for Half Life 3, a group of brilliant people (unimaginatively called Black Mesa Modification Team) came out of their cave — where they hid for almost a decade–, and brought out into the sunlight the greatest thing since the invention of the wheel: Black Mesa. 

Black Mesa
…thank God you’re here!


Shortly put, Black Mesa is a Half Life remake that took 8 years to develop, with updated graphics (it uses the Source engine, which is fine by my standards), better sounds, a few nifty changes here and there, and VERY cool music. I won’t try to hide my excitement, despite the fact it’s not even complete yet, since it’s still missing the Xen levels. Honestly, who gives a fuck? The best parts are there. See for yourself: http://release.blackmesasource.com/

Soundtrack download link here: http://www.blackmesasource.com/soundtrack.html
Credits go to Joel Nielsen.

3 Things That Make Gorillaz One Of The Best Bands Ever

In case you have no idea what a “Gorillaz” is or what it sounds like, please turn back to Youtube and correct this glitch in the matrix. Seriously, we’re talking about one of the most influential bands in the history of music, made up entirely of fictional characters that live on a fictional island. Besides quirky lyrics and cartoonish videos, they approach a very broad array of musical genres, so it’s really hard to label them as a hip-hop or electronic band. Instead, I’m just gonna call them AWESOME. Here’s why.

3. Bruce Willis.

Yes, Bruce Fucking Willis. The picture below, used to exemplify his epicness, was taken with the use of the Hubble telescope, since space is the only safe distance from which you can take a snapshot of Bruce. Now, try to imagine a music video that combines the sweet tunes of Gorillaz with an appearance of Mr. Willis. Can you do that? Is your brain capable of registering such thoughts? If not, here’s a link to a very magical place. Yes, it is true. Magic exists.
Bruce Willis
This picture was taken from space. Honestly.

2. They have a world of their own, and Snoop Dogg welcomes you there.

If you have the guts to visit this webpage http://gorillaz.com/ (I dare you!), you will notice that Gorillaz is more than just music. An entire “plastic” universe was built around the fictional members of the band (2D, Murdoc Niccals, Noodle and Russel Hobbs). In fact, you can take a tour of Plastic Island, assisted by a certain Mr. Snoop Animalsomething. Indeed, simple mortal, you should be amazed!
Snoop Dogg
Welcome people. I will be your guide today. Fo shizzle!

1. Their music is better than drugs.

Well, most drugs. Some drugs are way too messed up, like the ones that make you wanna hump your fridge. After all, it’s big, and white, and it gives you free food even at 3 in the morning. Anyway, as I was saying, Gorillaz have some kind of narcotic shit going on, if you listen to more than one album in a row. The effect is a lot more intense if you have a red light room in your basement, but that means you are either a professional photographer, or a serial killer with good taste in music. Besides, have you seen their videos? That right there, that’s art. You can go ahead and thank Damon Albarn and Jamie Hewlett for the great job they did when they came up with this project.
Gorillaz
Go ahead, put your headphones on and start tripping. Kudos!

See The Big Picture

Desi sunt sanse tot mai mari sa vedem in curand o consola/thingy marca Steam pe piata, deocamdata ma intereseaza cu precadere noua interfata Big Picture, gandita pentru TV-urile capabile sa redea continut HD. Disponibila in versiune beta, interfata inovatoare este optimizata pentru utilizarea unui controller, semn clar ca Gabe Newell are de gand sa duca mai departe conceptul de “distractie pe canapea”.

Steam 1

Steam 2
La 1080p, Big Picture arata foarte bine, iar navigarea prin meniuri este floare la ureche, chiar si cu un gamepad de X360. Pentru cei care au decis sa isi mute unitatea centrala departe de birou si vor sa foloseasca periferice wireless in timp ce stau linistiti in pat, noua interfata este cat se poate de utila si practica.   Pe mine m-a convins sa-mi duc PC-ul langa TV si sa petrec cateva ore in compania unui joc, pe “marele ecran”.
Text input utilizand un gamepad

Crysis imbatraneste frumos

Cum spuneam in postarea precedenta, nu am rezistat tentatiei de a rejuca unul din cele mai bune FPS-uri din familia EA, asa ca am cumparat pachetul Crysis Maximum Edition. Cutia e doldora de DVD-uri, caci include si expansiunea Warhead, alaturi de varianta multiplayer Crysis Wars + un DVD cu documentatia aferenta. La 50 de lei, eu zic ca-i chilipir curat.

Principalul motiv pentru care Crysis mi-a ramas intiparit in memorie nu este grafica, asa cum s-ar astepta majoritatea celor ce au experimentat jocul, ci gameplay-ul, privit in ansamblu. Jungla excelent detaliata, armele customizabile, lumea deschisa si vie, costumul, toate aceste elemente erau inedite la vremea respectiva. Ba mai mult, sunt la fel de spectaculoase si in prezent. Desi au trecut ceva ani de la aparitie, Crysis si-a pastrat aspectul impunator, grafica jocului fiind un model demn de respect chiar si pentru productiile recente. Despre gameplay nici nu mai vorbesc, a ramas la fel de dinamic si over the top. Imaginile de mai jos sunt argumente cat se poate de valide, nu-i asa?

Crysis pic1

Crysis pic2

Crysis pic3

Crysis pic4

Invierea domnului Xulescu

Nu este un secret pentru nimeni ca traiul in Romania implica o multime de sacrificii si ridica o multitudine de probleme. Indiferent de meseria practicata sau de situatia financiara, tara noastra mult iubita are un stil aparte de a pune piedica oricui, fara nici un fel de scrupule. “Adapt to survive!” trebuia sa fie motoul acestei natiuni, desigur, daca natiunea voia sa fie sincera pana la capat.

Cum spuneam , starea precara a lucrurilor se reflecta asupra fiecarui aspect al vietii noastre. Presupunand ca nu ati ajuns aici in cautare de materiale pornografice (nu mai cautati, nu se gasesc, ati gresit adresa), ma gandesc ca multi sunteti interesati de jocurile video. Acum, haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Plecam de la ipoteza ca domnul Xulescu este pasionat de gaming. De fapt, Xulescu a dezvoltat mai mult decat o pasiune pentru jocuri, a investit suficient intr-un sistem capabil si se lauda peste tot ca e “hardcore”. In fiecare zi, dupa servici, el isi petrece in medie cam 3-4 ore, butonand cele mai recente titluri, “trase”, desigur, de pe Fail-list sau alte asemenea trackere. Dar, in fiecare luna, Xulescu ramane cu o suma frumusica de bani in mana, dupa ce isi achita taxele, intretinerea si se aprovizioneaza cu cele necesare unui trai decent, insa nici macar nu-i trece prin cap sa-si cumpere un joc. Oare mai are acest domn o scuza in fata acuzatiei de piraterie? Parerile sunt impartite.

“MW 3 costa cat?!?!?!?!”

Multi ar spune ca pretul unui joc, in Romania, nu este justificat, raportat chiar si la un venit lunar ridicat (dupa standardele romanesti). De ce sa cheltui 60 de euro pe un titlu nou, cand il pot scoate de pe torrente? Totusi, exista atat de multe oferte si reduceri pe piata, incat acest argument incepe sa piarda teren. De exemplu, astazi am decis sa renunt la 3 pachete de tigari si sa ma aleg, in schimb, cu Crysis Maximum Edition, pachet ce include jocul original, expansiunea Warhead, componenta multiplayer Crysis Wars si un DVD cu documentatia necesara + ceva extras, toate pentru 50 de lei. Da, este un joc mai vechi, dar am inteles de ceva vreme ca nu traiesc in occident si nu castig 2000 de dulai pe luna. Faptul ca prefer sa investesc in colectia mea de jocuri nu ma face un fraier. Nu, deja incep sa raman fara scuze atunci cand apelez la piraterie. Serviciile online, cum sunt Steam si GOG.com, ofera lunar pachete intregi de jocuri la preturi stupid de mici. In magazine se gasesc reduceri de pana la 70% pentru titlurile mai vechi de un an. Cum dracu’ sa nu ai remuscari? Ce-i drept, uneori entuziasmul castiga si-mi mai scapa cate un download, dar cu cat acest reflex incepe sa iasa din uz, cu atat o sa fie mai bine pentru noi toti, jucatorii cu adevarat pasionati.

Personal, cred ca trebuie sa fim ceva mai atenti la prioritatile noastre si sa nu dam vina cu prima ocazie pe neputinta. Domnul Xulescu are toate sansele sa iasa din coma delasarii si sa revina cu picioarele pe pamant. Vorba aia: “Unde este vointa se gaseste si posibilitate.”